Sângerare la periaj
Primul semn și singurul care apare devreme. O gingie sănătoasă nu sângerează, oricât de bine ai peria. Dacă sângerează constant, există inflamație.
Str. Trivale 30, Pitești
0723 648 884
Parodontologie · Pitești, Str. Trivale 30
Parodontoza topește osul care ține dinții, ani la rând, aproape fără simptome. Când dintele începe să se miște, s-a pierdut deja jumătate din suport. De-aia sângerarea la periaj nu e un detaliu — e singurul avertisment pe care îl primești.
Dacă îți sângerează gingia de luni de zile, nu e de la periuța prea tare.
Primul semn și singurul care apare devreme. O gingie sănătoasă nu sângerează, oricât de bine ai peria. Dacă sângerează constant, există inflamație.
Bacteriile din pungile parodontale produc compuși sulfuroși. Mirosul revine la câteva ore după periaj, pentru că sursa e sub gingie, unde periuța nu ajunge.
Gingia se retrage odată cu osul de sub ea. Apare sensibilitate la rece, fiindcă se descoperă rădăcina, care nu are smalț.
Dinții care și-au pierdut suportul migrează. Apar spații unde nu erau, sau incisivii se răsfiră în evantai.
Semn tardiv. Mobilitatea apare după ce s-a pierdut o parte importantă din os. Încă se poate trata, dar opțiunile sunt mai puține.
Umflături pe gingie, lângă rădăcină, care se sparg și se refac. Semn de pungă adâncă infectată.
Parodontoza nu se vindecă, se oprește și se ține sub control — ca tensiunea. Osul pierdut nu revine de la sine, dar pierderea se poate opri aproape complet.
Se măsoară adâncimea pungii în șase puncte în jurul fiecărui dinte, se notează sângerarea, retracția și mobilitatea. Plus radiografii. Fără măsurătoarea asta, orice tratament e pe ghicite — și fără ea nu avem cu ce compara peste un an.
o ședințăCurățarea tartrului de sub gingie și netezirea suprafeței rădăcinii, ca bacteriile să nu mai aibă de ce se agăța. Se face pe cadrane, sub anestezie locală. E etapa principală — la majoritatea pacienților, singura necesară.
2–4 ședințeSe măsoară din nou, aceleași puncte. Pungile care s-au redus se trec în întreținere. Cele care au rămas adânci se discută pentru etapa chirurgicală. Nimeni nu trece la chirurgie fără reevaluare.
6–8 săptămâniPentru pungile rămase peste 5–6 mm: acces direct la rădăcină prin decolarea gingiei, curățare sub vedere, iar la defectele osoase delimitate se poate încerca regenerare cu material de adiție și membrană.
la nevoieȘedințe de menținere la 3 sau 4 luni, nu la 6 ca la un pacient obișnuit. Statistic, aici se pierd rezultatele: tratamentul reușit urmat de întreținere neregulată duce înapoi la punctul de plecare în 2–3 ani.
la 3–4 luni, permanentCel mai puternic factor de risc după placa bacteriană. Maschează și sângerarea, prin vasoconstricție — fumătorii ajung mai târziu la medic tocmai pentru că nu văd primul semn.
Legătura merge în ambele sensuri: diabetul necontrolat agravează parodontoza, iar parodontoza netratată face glicemia mai greu de controlat. Tratarea uneia ajută la cealaltă.
O coroană cu marginea în plus sau o punte care nu se poate curăța dedesubt creează o zonă unde placa se adună zilnic. Uneori sursa problemei e exact lucrarea făcută ca să ajute.
Nu provoacă parodontoză, dar pe un dinte care și-a pierdut suportul, forțele în exces accelerează mobilitatea. Se tratează în paralel, cu gutieră.
Tratamentul parodontal se face pe cadrane și se întinde pe câteva ședințe. Costul depinde de câte cadrane sunt afectate și de cât de avansată e boala — de aceea nu are sens un preț anunțat înainte de harta parodontală.
O comparație care merită făcută: tratamentul parodontal complet costă o fracțiune din ce costă înlocuirea pe implanturi a dinților pierduți din cauza lui. Partea cea mai scumpă a parodontozei e amânarea.
Nu se vindecă în sensul de a dispărea, dar se oprește și se ține sub control, ca o boală cronică. Osul deja pierdut nu revine de la sine; în anumite defecte delimitate se poate regenera parțial chirurgical. Obiectivul realist este oprirea pierderii și păstrarea dinților existenți.
Nu neapărat. Sângerarea înseamnă inflamație, iar inflamația limitată la gingie se numește gingivită și este complet reversibilă. Parodontoza începe când inflamația trece de gingie și atacă osul. Diferența se vede la măsurarea pungilor și pe radiografie — nu se poate ghici privind.
Există o componentă genetică în felul în care organismul răspunde la bacterii, iar formele agresive, care apar la vârste tinere, au o încărcătură familială clară. Dar genetica stabilește riscul, nu rezultatul: cu igienă corectă și întreținere regulată, un pacient cu risc crescut își păstrează dinții.
Da, dar numai după ce boala este tratată și stabilizată. Un implant pus într-o gură cu parodontoză activă are un risc semnificativ mai mare de periimplantită — aceeași boală, mutată pe implant. Întâi tratament, apoi reevaluare, apoi implant.
Pentru că la un pacient parodontal flora bacteriană din pungi se reface în aproximativ trei luni. Intervalul de 6 luni, potrivit pentru un pacient sănătos, lasă bacteriilor timp să reconstruiască biofilmul și boala reia. Intervalul exact se stabilește în funcție de riscul tău.
Depinde de cât suport osos a rămas și de cauza mobilității. Mobilitatea dată de inflamație se reduce des după tratament. Cea dată de pierderea a peste două treimi din os nu se recuperează — acolo discutăm despre imobilizare sau despre extracție planificată, care păstrează osul pentru un implant ulterior.
Nu. Senzația de „dinți mai slabi" după detartraj vine din faptul că tartrul care imobiliza dinții a fost îndepărtat, iar mobilitatea reală devine perceptibilă. Tartrul nu susținea nimic — întreținea infecția care topea osul.
Protetică · fondatorul clinicii
Medic specialist chirurgie maxilo-facială
Practică în implantologie
Spune-ne de cât timp și ce ai observat. Evaluarea parodontală durează o ședință și îți arată exact unde ești — cu cifre, nu cu impresii.
0723 648 884 Strada Trivale nr. 30, Pitești, județul Argeș